25 iunie 2009, ziua in care o lume intreaga s-a intristat la auzul vestii disparitiei Regelui, Bucuresti, Romania, ploaie, furtuna, vreme urata, o imensa tristete accentuata parca si de vremea de afara.
25 iunie 2010, Bucuresti, Romania, parcul Herastrau, monumentul Michael Jackson, o mare de oamani s-au adunat in fata monumentului pentru dezvelirea portretului Michael Jackson realizat din pozele fanilor.
La un an de la disparitia Regelui, vremea arata la fel ca in 25 iunie 2009.
Iata ca astazi, 25 iunie 2011, la 2 ani de cand Michael a plecat, vremea in Bucuresti, este urata, ploua si este cer inorat, la fel ca in 2009, poate este doar o coincidenta dar este una foarte interesanta.
Lasand la o parte vremea si ciudateniile ei, nu imi vine sa cred cat de repede s-au scurs doi ani de la disparitia lui Michael.
Doi ani in care unii fani, l-au avut pe Michael in gand si in inima in fiecare moment, altii i-au simtit lipsa si i-au adus omagii in fiecare zi si stiu ca sunt si unii care s-au resemnat si au mers mai departe, trecand peste.
Nu o sa vorbesc acum despre ce am simtit eu in acesti doi ani, sau despre ce simt acum, am scris de prea multe ori despre asta in acesti doi ani.
Tot ce stiu este ca Michael, a fost , este si va fi in inima mea in fiecare clipa, in fiecare moment, in toate activitatile mele, pana in ultima zi a existentei mele.
Am crezut si voi crede intotdeauna in el si in toate valorile pe care ni le-a aratat, stiu ca nimeni niciodata nu va mai fi ca el, nimeni niciodata nu va mai face ce a facut el, fara a avea un interes ascuns, iar pentru asta si nu numai Michael va fi intotdeauna “The King”.
De ce imi pare cel mai rau este faptul ca nu am avut sansa de a ajunge la un concert de-al lui si mi-as dori atat de mult sa mai pot face asa, insa cu toate astea ma bucur ca sunt fan Michael pentru ca nu multi fani ai altor artisti stiu ce inseamna asta.
Stiu ca sunt multe actiuni care se desfasoara astazi in numele lui Michael, Music Channel difuzeaza incepand de ieri numai Michael, este chiar si o expozitie a unei fane care a realizat 40 de tablouri cu Michael, plus World Cry care este un eveniment la nivel mondial, insa eu vreau sa sarbatoresc ziua in care s-a nascut, vreau ca ziua de 29 de august sa fie ziua in care fanii sa sarbatoreasca si sa se bucure pentru ca este ziua de nastere a Regelui.
Ii respect pe cei care vor merge astazi in Herastrau si vor lua parte la actiunile organizate pentru Michael, eu voi merge doar la expozitia de care va vorbeam si astept si sper ca pe 29 august sa fim cat mai mult fani, pe aceeasi Alee Michael Jackson din Herastrau pentru a sarbatori impreuna ziua Regelui.
I love you Michael For All Time!
God Bless You my King♥
Articole similare:
Loading ...
{ 2 comments… read them below or add one }
Buna Dana! Asa este – ESTE PENTRU TOT TIMPUL, PENTRU TOTDEAUNA! Am reusit sa ajung si eu duminica dupa-amiaza in Herastrau, ca nu aveam cum sa las in primul rand sarbatoritul si apoi toti ceilalti invitati si sa vin in parc.Dar duminica am ajuns, am vizitat in primul rand ca si tine expozitia apoi am mers la monument. Cel mai interesant tablou din cele 40 mi s-a parut a fi cel in care Michael apare in mijlocul unei hore tipic romaneasca.Asta a facut sa para ca e de-al nostru!Foarte interesanta idee! Apoi am mers la monument dar am stat mai retrasa deoarece stii ce cred eu in continuare despre aceasta “disparitie” si mi-a fost destul de dificil sa observ fani manifestandu-se prin multe lacrimi, imbratisari de adio, parca boceau un mort! Eu nu am cum si nu simt asa, nu ma poate convunge nimeni de acest deces!E o disparitie si atat! Poate marea majoritate ma cred nebuna, bun sunt eu nebuna dar convingeti-ma ca el a murit!Nu aveti dovezi clare!Totul pentru mine in acea zi de 25 iunie 2009 a fost o OPERA de teatru si atat!Si asta pe alocuri prost jucata! Am ascultat muzica lui pe o banca din spatele monumentului, i-am privit pe toti ceilalti , mi-am amintit de intalnirea pe care am avut-o cu EL , si am mers mai departe cu convingerea ca El este bine si a scapat de toate marsaviile ce l-au tot bantuit o viata.Bravo lui, i-a facut pe toti!
Daca asta crezi, Simona, spune-mi si mie cine crezi ca a regizat totul. Sper ca nu iti inchipui ca “opera” ii apartine ! Si apoi, “dovada” nu crezi ca a avut-o familia, care l-a vazut in starea aceea, inainte de ceremonia funerara, iar noi, ceilalti, straini de familia lui, nu ne-am putea permite sa cerem sa ne-o arate ?! Cum s-ar simti mama Katherine cand cineva i-ar spune: fa-mi dovada ca fiul tau nu mai este ?!
Te felicit Dana pentru tot ce faci in memoria lui Michael Jackson ! De fapt, el traieste vesnic in inimile oamenilor, datorita a ceea ce a facut pentru ei !