Ieri, 25 aprilie s-au implinit 10 luni de la disparitia lui Michael, 10 luni de incertitudini si de tristete si cand ma gandesc ca mai este doar o zi pana la ziua mea parca nu ma pot bucura pe deplin de ea cum m-am bucurat anul trecut ( cu toate ca atunci mi-a stricat-o cutremurul care a fost), cand il stiam pe Michael pregatindu-se pentru This Is It. Acum e doar tristete si incertitudine.
Dar mai bine va povestesc despre ziua de ieri.
Dupa cum bine stiti in fiecare luna pe data de 25 Asociatia Heal the World in Loving Memory of Michael Jackson organizeaza campania cu acelasi nume, in cadrul careia vizitam orfelinate, azile de batrani, etc, incercand sa aducem o bucurie si o raza de lumina in numele lui Michael.
Ieri, pentru prima data in cadrul acestei campanii, am mers in numele lui Michael la un adapost de catei, la adapostul de catei Speranta.
Acolo am gasit o multime de catei de toate rasele, foarte inteligenti si foarte dornici de afectiune.
Cu toate ca unii dintre ei erau inchisi in custi, ne-am bucurat sa vedem ca sunt bine ingrijiti, hraniti si unii dintre ei chiar ies la cate o plimbare cu ajutorul voluntarilor care ii viziteaza.
Cu toate ca a fost prima data cand in carul campaniei Heal the World in Loving Memory of Michael Jackson am vizitat un adapost de catei, a fost foarte placut si emotionant.
Pe mine cel mai mult m-a impresionat Cleopatra, o catelusa care a ramas paralizata in urma unei lovituri primite si pe care doamna doctor care se ocupa de acesti catei a reusit sa o salveze improvizandu-i un carucior cu care sa se poata deplasa.
Un alt catel foarte simpatic este Nasuc, i se spune asa deoarece nu are nas si nici urechi, insa este o scumpete de catel si este in cautarea unui stapan la fel ca si Dosi un lup foarte simpatic si jucaus.
Ma bucur mult ca am putut fi prezenta in numele lui Michael la acest adapost si ne revedem luna viitoare pe aceeasi data.
Va reamintesc celor care puteti si doriti sa faceti donatii in contul fundatiei o puteti face aici sau puteti directiona 2% din impozit:
Beneficiar – Heal The World In Loving Memory Of Michael Jackson
Cont: RO31BRDE426SV36809824260
IT’S ALL FOR LOVE & MICHAEL
Articole similare:
Loading ...
{ 4 comments… read them below or add one }
Feicitari, Dana ! Fiica mea se ocupa cu intermedierea adoptiilor de animale, a voluntar impreuna cu o retea intreaga de tineri din toata tara.Love for Michael Jackson !
Cainele… un animal ca oricare altul ar spune multi. Arunca-i un colt de paine si vei vei fi surprins sa vezi ca dupa ce-si potoleste foamea se aseaza cu spatele la tine.
Hmm… lipsa de respect?
Nici vorba, deja te considera prieten. De acum incolo va latra la toti cei care se vor uita urat la tine asta pentru ca te considera deja prieten, este felul lui de a-ti multumi.
Daca maine ii vei da mai putina mancare el va latra in continuare cu acelasi devotament evident sa te apere.
Daca intr-o zi vei inceta sa-i mai dai de mancare el va latra in continuare pana in ziua in care manat fiind de instinctul de a supravietui va trebui sa caute sa se hraneasca sau… ajung sa
priveasca printre grilajul de sarma implorand parca pe fiecare si incercand sa convinga ca el nu a vrut decat…sa fie iubit de cineva.
Uneori avem ce invata chiar si de la un caine iar pentru tot acest devotament neconditionat merita macar o data sa-l faci sa se simta iubit.
Asta ne aduce aminte ca inca suntem oameni.
Felicitari tuturor celor care au avut aceasta initiativa.
Fiica mea, din atatia caini salvati, a adus unul acasa, pe care l-a numit Dumbi.Dupa ce l-a ingrijit, caci fusese sfasiat de niste caini mai mari, a ramas foarte devotat si de cate ori iese in oras o insoteste si nu lasa pe nimeni sa se apropie la un metru de ea.Pe mine, desi ma vede o data pe an, cand merg in concediu acolo unde este cainele cu fiica mea, ma apara la fel, caci a inteles imediat ca sunt din familie.Are blanita maroniu-roscata si blanoasa, picioare scurte, dar trupul lung, urechile clapauge, deci este f nostim si latra gros, de parca ar fi un caine mare fioros. Cine nu-l vede, dar il aude, crede ca cine stie ce fiara apara casa ! Cand eu eram copil, cam de 8 ani,am adus un caine din “Bariera Vergului” pana in centrul Bucurestiului, unde ma mutasem, in doua labe.Eram in vacanta de vara.Saracul caine, al fostului nostru proprietar, care ma iubea, a suportat, cu limba scoasa de un cot, sa-l duc asa la noaua mea casa. Trecatorii care ma vedeau exclamau:sacacu ! A doua zi a venit proprietarul si l-a luat, va dati seama. Il chema Ursulet si lui ii dadeam mancarea pe care mama mi-o lasa.Nu stiu cine ii spunea ce faceam ca ma batea, dar eu tot continuam sa-i dau cainelui proprietarului mancarea mea, caci nu puteam suporta sa-l vad cum ma privea in timp ce mancam. Sunt dintre putinele mele amintiri din copilarie.ASceastea imi sunt dragi si de aceea nu le-am uitat. Pentru mine animalele sunt ca si cum ar fi fratii mei, foarte foarte aproape.Dar trebuie sa inchei si sa spun:I love Michael Jackson forever !
putini stiu cu adevarat ce inseamna un animal la casa omului. am 29 de ani si niciodata nu am fost muscata de caine. de ce unii se plang mereu iar altii niciodata? oare nu e asta un semn de intrebare? sau poate un raspuns…. atata timp cat nu te legi de animalele starzii acesti catei amarati ei nu iti vor face nimic dar asa sunt aunuu dintre noi daca nu trec si nu dau cu piciorul sau nu arunca cu ceva in caini nu se simt bine şi cel mai grav este ca avem copii şi aceştia de la noi ănvata şi aşa cum ii creştem şi cum îi educăm aşa îi avem. sunt oameni fara Dumnezeu care nu au frică de nimic şi fac din durerea unui câine o distracţie dură pentru ei şi amicii lor. ruşine, mare ruşine! sa păţească şi ei într-o bună zi aşa o mare durere şi abia atunci vor înţelege dar va fi prea tarziu. e foarte greu cu unii oameni…